Sindromul de alergie orala, cunoscut si ca OAS sau PFAS, poate provoca mancarime, furnicaturi ori senzatie de arsura in gura dupa consumul unor fructe, legume sau nuci crude. Reactia apare frecvent la persoanele alergice la polen, deoarece sistemul imunitar confunda anumite proteine alimentare cu proteine similare din polen.
Ce este sindromul de alergie orala?
Sindromul de alergie orala, numit si sindrom de alergie alimentara asociata polenului, este provocat de reactivitatea incrucisata. Organismul recunoaste proteinele dintr-un alergen inhalator, precum polenul, ca fiind asemanatoare cu proteinele din anumite alimente.
Proteinele implicate sunt adesea alergeni de clasa a II-a. Ele sunt sensibile la caldura si digestie, astfel incat reactia apare mai ales la primul contact cu mucoasa bucala si este frecvent mai intensa la alimentele crude.
Reactivitatea incrucisata este foarte frecventa: o parte importanta dintre alergiile alimentare raportate pot fi, de fapt, reactii intre alimente si alergeni inhalatori.
Care sunt simptomele?
Simptomele apar de obicei la cateva minute dupa consumul alimentului declansator si sunt localizate mai ales in cavitatea bucala.
- mancarime la nivelul buzelor, limbii sau cerului gurii;
- furnicaturi sau senzatie de arsura;
- umflarea usoara a buzelor sau limbii;
- iritatie in gat;
- senzatie de disconfort dupa fructe sau legume crude.
- in sezonul polenic al alergenului responsabil;
- la persoanele cu rinita alergica sezoniera;
- la pacientii cu astm asociat;
- dupa consumul alimentelor in stare cruda.
De ce poate fi subdiagnosticat?
Multi pacienti nu fac legatura dintre alergia sezoniera si reactiile aparute la alimente. La copii, simptomele pot fi descrise vag, iar refuzul unui aliment poate fi interpretat gresit ca preferinta alimentara. De aceea, istoricul clinic detaliat este esential.
Polenul de mesteacan si reactivitatea incrucisata
Polenurile din familia Betulaceae, inclusiv mesteacanul, arinul si alunul, sunt printre cele mai frecvente cauze ale sindromului de alergie orala. Proteina Bet v 1 din polenul de mesteacan are structuri similare cu proteine din numeroase alimente.
Alimente asociate frecvent cu alergia la mesteacan
- mere, pere, piersici, prune, cirese si caise;
- kiwi, banane si capsuni;
- morcov, telina, cartof si patrunjel;
- alune de padure, migdale si nuci;
- arahide, linte, fasole si uneori grau.
Arinul poate provoca un profil asemanator de reactivitate incrucisata, mai ales cu fructe cu sambure, capsuni, telina si nuci.
Buruieni, ambrozie si graminee
Sensibilizarea la polenul de buruieni poate fi asociata cu reactii la kiwi, banana, pepene, dovlecel, castravete, rosii si dovleac. La persoanele alergice la ambrozie, pepenele galben si pepenele verde sunt factori declansatori cunoscuti.
Alergia la graminee poate fi asociata cu reactii la pepeni, rosii si arahide. Totusi, un test pozitiv nu confirma singur ca alimentul respectiv produce simptome clinice.
Alimente crude versus preparate termic
Proteinele responsabile de OAS sunt adesea degradate prin gatire. Din acest motiv, o persoana poate reactiona la un mar crud, dar poate tolera marul copt sau preparat termic. Exista exceptii, iar toleranta nu trebuie presupusa fara evaluare medicala, mai ales dupa reactii importante.
Testarea si diagnosticul
Diagnosticul corect se bazeaza pe corelarea istoricului medical cu testele alergologice. Medicul poate recomanda:
- anamneza detaliata privind polenurile si alimentele implicate;
- teste cutanate prick;
- determinarea IgE specifice din sange;
- testare moleculara pentru componente alergenice relevante;
- in situatii selectate, test de provocare alimentara sub supraveghere medicala.
Un test pozitiv indica sensibilizare, dar nu demonstreaza automat ca alimentul este cauza simptomelor. Rezultatul trebuie interpretat impreuna cu istoricul clinic si expunerea reala.
Cum se gestioneaza?
- evitarea alimentului crud care provoaca simptome;
- discutarea cu medicul despre formele gatite care ar putea fi tolerate;
- identificarea exacta a polenului responsabil;
- testare alergologica si reevaluare periodica;
- plan de urgenta atunci cand exista risc de reactie severa;
- imunoterapie alergen-specifica in anumite cazuri atent selectate.
Sindromul de alergie orala poate fi o reactie minora, dar uneori poate semnala un risc mai important. Un diagnostic bazat pe istoric, IgE specifice si, atunci cand este necesar, componente moleculare ajuta la evitarea restrictiilor alimentare inutile si la stabilirea unui plan sigur.
Referinte
- Kashyap RR, Kashyap RS. Oral Allergy Syndrome: An Update for Stomatologists. J Allergy (Cairo). 2015;2015:543928.
- Kelava N, Lugovic-Mihic L, Duvancic T, et al. Oral allergy syndrome – the need of a multidisciplinary approach. Acta Clin Croat. 2014;53(2):210-219.
- Egger M, Mutschlechner S, Wopfner N, et al. Pollen-food syndromes associated with weed pollinosis. Allergy. 2006;61(4):461-476.
- Caliskaner Z, et al. Risk factors for oral allergy syndrome in patients with seasonal allergic rhinitis. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2011;16(3):e312-e316.
- Ivkovic-Jurekovic I. Oral allergy syndrome in children. Int Dent J. 2015;65(3):164-168.
- Ciprandi G, et al. Birch allergy and oral allergy syndrome: relevance of serum IgE to Bet v 1. Allergy Asthma Proc. 2016;37(1):43-49.
Informatiile prezentate au caracter strict informativ si nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarile unui specialist.
© Alergoscop powered by ImmunoCAP. All Rights Reserved
Adaugă comentariu