Alergeni de interior: acarieni, animale de companie si mucegai

Alergenii de interior pot provoca simptome respiratorii persistente, chiar daca persoana afectata nu identifica imediat sursa. Acarienii din praful de casa, proteinele provenite de la animalele de companie si sporii de mucegai pot contribui la rinita alergica, conjunctivita si astmul alergic.

1. Acarienii din praful de casa

Acarienii sunt artropode microscopice, invizibile cu ochiul liber, care traiesc mai ales in saltele, perne, covoare, tapiterii si alte textile din locuinta. Ei nu inteapa si nu transmit boli, insa proteinele din corpul lor si mai ales din particulele fecale pot deveni alergeni puternici pentru persoanele sensibilizate.

Alergia la acarienii din praful de casa este una dintre cele mai importante cauze de alergie respiratorie de interior si contribuie semnificativ la rinita alergica si astmul alergic.

Cat de frecventa este alergia la acarieni?

Datele epidemiologice difera intre regiuni si in functie de metoda de masurare. Documentul mentioneaza ca, in zonele in care acarienii sunt prezenti, peste 50% dintre pacientii alergici pot fi sensibilizati la acestia, iar estimarea globala este de aproximativ 65-130 de milioane de persoane cu alergie la acarieni.

De ce apar mai ales in anumite locuinte?

Acarienii prefera mediile calde si umede. Se dezvolta mai bine la o umiditate relativa de aproximativ 70-80% si la temperaturi de 20-25°C. Se hranesc in principal cu fragmente de piele descuamata de la oameni si animale, motiv pentru care dormitoarele si textilele reprezinta habitatul lor preferat.

Incarcatura alergenica poate fi influentata de umiditate, ventilatie, numarul de textile, prezenta covoarelor, tipul saltelei si climatul local.

Care sunt cei mai frecventi acarieni implicati?

Din punct de vedere clinic, cele mai importante specii sunt Dermatophagoides pteronyssinus si Dermatophagoides farinae. Acestea sunt apropiate biologic, au alergeni omologi si prezinta un grad important de reactivitate incrucisata.

Alergenii majori din grupele 1 si 2, precum Der p 1, Der p 2, Der f 1 si Der f 2, sunt frecvent implicati in sensibilizare. Profilul molecular si distributia geografica pot influenta testarea si alegerea extractelor pentru imunoterapie.

Cum se manifesta alergia la acarieni?

Alergia la acarieni are adesea caracter peren, spre deosebire de alergia la polen, care este frecvent sezoniera. Simptomele pot fi mai intense dimineata, in dormitor, la facutul patului, la aspirat sau in spatii cu mult praf si textile.

• stranut repetat, mai ales dimineata;
• nas infundat;
• secretii nazale apoase;
• mancarime nazala;
• iritatie oculara si lacrimare;
• gat iritat sau tuse;
• uneori wheezing sau dificultati de respiratie.

Cum se diagnosticheaza corect?

Diagnosticul incepe cu anamneza si corelarea simptomelor cu expunerea. Confirmarea se face, de regula, prin:

• skin prick test cu extracte de acarieni;
• IgE specifice serice pentru acarieni;
• testare moleculara, in cazurile in care este nevoie de clarificarea profilului de sensibilizare.

Diagnosticul molecular poate identifica anticorpi IgE fata de componente precum Der p 1, Der p 2 si Der p 23. Un test pozitiv indica sensibilizare, dar nu demonstreaza singur ca alergenul este cauza simptomelor. Rezultatul trebuie interpretat impreuna cu istoricul si expunerea reala.

Cum se gestioneaza alergia la acarieni?

Managementul are trei componente principale: reducerea expunerii, tratamentul simptomatic si, la pacientii selectati, imunoterapia alergen-specifica. Daca exista tuse, wheezing sau dispnee, evaluarea trebuie completata cu investigatii pentru astm, cum este spirometria.

2. Alergia la animalele de companie

Alergia la animalele de companie nu este cauzata in principal de firul de par sau de blana, ci de proteine alergene prezente in scuamele de piele, saliva, urina si secretiile cutanate.

Parul functioneaza mai degraba ca vehicul de transport. Alergenii pot ramane pe haine, textile si suprafete si pot ajunge in scoli, birouri sau locuinte in care nu traieste niciun animal.

Exista animale cu adevarat hipoalergenice?

Ideea ca anumite rase de caini sau pisici sunt complet hipoalergenice este inselatoare. Nivelul si tipul de alergeni pot varia, dar nu exista rase care sa garanteze absenta proteinelor alergene.

Ce simptome pot aparea?

Ce animale sunt implicate cel mai des?

Pisica

Alergenii de pisica sunt foarte usori, raman mult timp in aer si se raspandesc rapid in locuinta. Simptomele pot aparea chiar si fara contact direct cu animalul.

Cainele

Profilul alergenic al cainelui este mai variat. Doua persoane cu teste pozitive la caine pot avea sensibilizari moleculare diferite, cu relevanta clinica diferita.

Ce inseamna componente moleculare?

Testarea pe componente poate identifica proteinele specifice fata de care sistemul imunitar produce IgE. Aceasta poate ajuta la diferentierea sensibilizarii autentice de reactiile incrucisate si la evaluarea relevantei clinice a rezultatului.

Componente importante la pisica

Fel d 1 este principalul marker al alergiei autentice la pisica si este implicat la majoritatea pacientilor alergici. Alte componente mentionate in document sunt Fel d 4, Fel d 7 si Fel d 2. Fel d 2 poate fi importanta pentru reactii incrucisate cu alte mamifere.

Componente importante la caine

• Can f 1: lipocalina salivara si unul dintre alergenii majori ai cainelui.
• Can f 2: lipocalina utila in profilarea sensibilizarii autentice, mai ales impreuna cu Can f 1.
• Can f 4: considerat alergen major in unele serii de pacienti.
• Can f 5: kalicreina prostatica produsa in principal de cainii masculi; poate explica reactii mai intense la masculi decat la femele.
• Can f 6: lipocalina asociata cu rinita si astmul relevante clinic.
• Can f 3: albumina serica, importanta mai ales pentru reactivitatea incrucisata intre mamifere.

De ce este important diagnosticul diferential?

1. Sensibilizarea nu inseamna automat boala: un test poate fi pozitiv fara simptome reale la expunere.
2. Expunerea poate fi indirecta: alergenii pot fi transportati pe haine si textile.
3. Pot exista reactii incrucisate: proteine asemanatoare pot produce teste pozitive la mai multe specii.
4. Diagnosticul corect schimba conduita: ajuta la stabilirea expunerilor relevante si la interpretarea riscului respirator.

3. Alergia la mucegai

Mucegaiurile sunt fungi microscopici prezenti in mediul inconjurator. Sporii circula in aer, atat afara, cat si in interior. In locuintele cu umezeala, ventilatie slaba sau infiltratii, concentratia lor poate creste semnificativ.

La persoanele sensibilizate, proteinele alergene din spori, hife si enzimele secretate pot declansa inflamatie alergica la nivel nazal, ocular sau bronsic.

Ce factori favorizeaza expunerea?

• umiditate interioara peste 50-60%;
• infiltratii sau igrasie;
• subsoluri si bai slab ventilate;
• cladiri vechi sau izolatii deficitare;
• expunere profesionala in agricultura, depozite sau constructii.

Cele mai frecvente tipuri de mucegai

Alternaria

Este unul dintre cei mai importanti alergeni fungici din Europa Centrala si de Est. Predomina in aerul exterior vara si toamna, dar poate fi prezent si in interior. Alt a 1 este markerul principal de sensibilizare autentica si este asociat frecvent cu astm mai sever.

Cladosporium

Este frecvent in aerul exterior si poate coloniza ferestrele sau peretii umezi. Componenta Cla h 8 poate fi implicata in sensibilizare si reactivitate incrucisata.

Aspergillus

Se poate dezvolta pe pereti umezi, in sisteme de ventilatie si in praf. Componentele mentionate sunt Asp f 1, Asp f 2 si Asp f 6. Aspergillus poate fi implicat si in aspergiloza bronhopulmonara alergica.

Penicillium

Este frecvent pe pereti umezi si materiale organice. Sunt mentionate componenta Pen ch 13 si enolaze fungice cu potential de reactivitate incrucisata.

Ce simptome provoaca alergia la mucegai?

• nas infundat;
• rinoree;
• stranut repetat;
• mancarime nazala;
• ochi rosii si iritati;
• tuse, wheezing sau agravarea astmului la unele persoane.

Sensibilizarea la Alternaria este asociata in mai multe studii cu un risc mai mare de astm persistent si exacerbari severe.

Cum se pune diagnosticul?

1. istoric clinic detaliat si evaluarea legaturii dintre simptome si spatiile umede;
2. teste cutanate prick;
3. IgE specifice serice prin metode standardizate precum ImmunoCAP;
4. testare moleculara, de exemplu Alt a 1 pentru Alternaria.

Testarea moleculara poate ajuta la diferentierea sensibilizarii autentice de reactivitatea incrucisata dintre mai multe specii fungice.

• Mucegaiul este un alergen real, nu doar un disconfort estetic.
• Controlul umiditatii este o parte esentiala a managementului.
• Un test pozitiv trebuie interpretat in contextul simptomelor si expunerii.
• Simptomele persistente in spatii umede justifica evaluarea alergologica.

Informatiile prezentate au caracter strict informativ si nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarile unui specialist.

© Alergoscop powered by ImmunoCAP. All Rights Reserved