IgE detectabil
Exista anticorpi IgE specifici fata de alergenul testat.
Intelege diferenta dintre sensibilizare si alergie clinica, ce poate insemna un rezultat pozitiv sau negativ si de ce valoarea numerica nu trebuie interpretata mecanic.
Un rezultat pozitiv arata ca sistemul imun a produs anticorpi fata de un alergen. Alergia clinica presupune si simptome compatibile, reproductibile, aparute la expunere.
O persoana poate avea IgE specific pozitiv la un aliment, polen sau animal si sa nu prezinte simptome relevante la contact. In acest caz, rezultatul poate reprezenta doar sensibilizare.
Alergia este sustinuta atunci cand rezultatul se potriveste cu istoricul: de exemplu, simptome respiratorii la contact cu pisica sau o reactie rapida si repetabila dupa consumul unui aliment.

Exista anticorpi IgE specifici fata de alergenul testat.
Relevanta depinde de expunere, tipul reactiei si concordanta cu istoricul.
O valoare mai mare poate modifica probabilitatea in anumite contexte, dar nu indica automat cat de grava va fi o reactie.
Un rezultat negativ face mai putin probabila o sensibilizare IgE fata de alergenul si componenta testata, dar nu exclude orice forma de alergie.
Panelul ales poate sa nu includa sursa sau componenta care explica reactia.
Unele reactii sunt intarziate sau au alte mecanisme si necesita alte metode de evaluare.
Istoricul, varsta, timpul trecut de la reactie si tipul investigatiei pot influenta interpretarea.
Acestea se efectueaza numai sub supraveghere medicala, cand specialistul considera ca sunt indicate.
Rezultatul cantitativ este raportat de laborator in unitatile metodei utilizate. Valoarea trebuie interpretata impreuna cu alergenul testat, varsta, istoricul reactiei si probabilitatea clinica initiala.
Testarea unui extract alergenic arata raspunsul IgE fata de ansamblul proteinelor din sursa. Testarea moleculara poate identifica proteine individuale si poate ajuta la diferentierea dintre sensibilizarea primara si reactivitatea incrucisata.
Componentele pot aduce claritate in cazuri selectate, precum polisensibilizari, alergii alimentare complexe, sindrom polen-aliment sau evaluarea unor familii de proteine.

Deciziile trebuie luate impreuna cu medicul, pe baza istoricului, examenului clinic si investigatiilor relevante.
