Testarea moleculara identifica IgE fata de proteine individuale, nu doar fata de extracte intregi, si separa sensibilizarea primara de reactivitatea incrucisata.
De la sursa alergenica la componenta alergenica
Alergenii moleculari sunt descrisi in literatura stiintifica de mai bine de un deceniu, insa abia in ultimii ani au inceput sa fie utilizati mai frecvent in practica clinica de alergologie.
Utilizarea componentelor alergenice pentru a intelege alergologia moleculara a pacientilor cu profil de sensibilizare complex sau neconcludent prin teste clasice are un potential real de a imbunatati procesul decizional clinic. Aplicarea diagnosticului rezolvat la nivel de componenta poate optimiza strategiile de investigatie si poate imbunatati diagnosticul, planurile de management si recomandarile oferite pacientilor cu alergii.
Suma sensibilizarilor versus proteine individuale
In timp ce testele serologice IgE bazate pe extracte traditionale masoara suma sensibilizarii la toate componentele proteice ale unui alergen complet, de exemplu arahidele, alergologia moleculara face posibila investigarea proteinelor individuale importante din cadrul aceluiasi alergen pentru sensibilizarea IgE specifica.
Profilurile de anticorpi IgE fata de aceste molecule variaza semnificativ de la un pacient la altul si difera, de asemenea, din punct de vedere geografic, datorita diferentelor locale de expunere.
Relevanta clinica
Testarea moleculara prin ImmunoCAP™ Component-Resolved Diagnostics permite identificarea anticorpilor IgE specifici fata de molecule alergenice individuale, nu doar fata de extracte alergenice intregi. Aceasta abordare ofera o caracterizare mai precisa a profilului de sensibilizare, contribuind la diferentierea intre sensibilizarea primara, clinic relevanta, si sensibilizarea determinata de reactivitate incrucisata.
In practica alergologica, testarea CRD este deosebit de utila in:
- polisensibilizari;
- alergii alimentare cu risc de reactii sistemice;
- suspiciunea de sindrom de alergie orala;
- selectia pacientilor pentru imunoterapie alergen-specifica;
- evaluarea riscului asociat anumitor familii moleculare, precum proteinele de stocare, LTP, PR-10, profilinele sau polcalcinele.
Integrata in contextul anamnezei si al manifestarilor clinice, testarea moleculara ImmunoCAP™ sustine un diagnostic alergologic mai fin, o stratificare mai buna a riscului si o conduita terapeutica mai personalizata.
Familii de proteine alergenice
Introducerea testarii cu alergeni moleculari in practica clinica curenta contribuie la imbunatatirea diagnosticului alergiilor pe baza proteinelor alergenice si a familiilor de proteine. Familiile de proteine sunt grupuri cu functii si structuri similare, prezente in numeroase surse alergenice.
De exemplu, semintele plantelor contin proteine de depozit precum vicilinele. Lipocalinele si albuminele serice sunt exemple de familii de proteine intalnite in surse alergenice de origine mamifera.
Alergenii si componentele alergenice sunt identificati si clasificati printr-un parteneriat intre Organizatia Mondiala a Sanatatii si Uniunea Internationala a Societatilor de Imunologie. Subcomitetul OMS si IUIS pentru nomenclatura alergenilor mentine o nomenclatura unica, neechivoca si sistematica pentru proteinele alergenice, bazata pe sistemul linnean.
Alergeni specifici si alergeni cu reactivitate incrucisata
Alergenii moleculari pot fi impartiti in alergeni cu potential ridicat si potential scazut de a declansa simptome clinice. Ei pot fi grupati in molecule specifice unei surse alergenice si molecule cu structuri foarte similare prezente in surse alergenice diferite. Acestea din urma sunt denumite alergeni cu reactivitate incrucisata.
De exemplu, cainele, pisica si calul contin proteine din familia lipocalinelor, impreuna cu albumina serica, care se regaseste si in lapte. Mesteacanul, gramineele si buruienile contin profiline, care se gasesc si in leguminoase precum soia si arahidele, dar si in grau si alun.
Reactiile IgE incrucisate pot complica interpretarea rezultatelor testelor bazate pe extracte alergenice, facand dificila identificarea alergenului primar responsabil de simptome. Testele ImmunoCAP™ Allergen Component si multiplexul ImmunoCAP™ ISAC contribuie la cresterea claritatii diagnostice.
Potential alergenic ridicat si scazut
Alimentele sunt constituite din matrice complexe de componente naturale precum proteine, lipide si carbohidrati. Majoritatea alergenilor sunt proteine, formate din lanturi de aminoacizi. In cadrul acestor structuri exista regiuni denumite epitopi, care reprezinta situsurile de recunoastere la care se leaga anticorpii IgE specifici.
Molecule cu potential alergenic ridicat
Unele proteine sunt mai rezistente la procesele metabolice datorita structurii lor chimice robuste, de exemplu proteinele de depozit din arahide (Ara h 1, Ara h 2, Ara h 3, Ara h 6) sau ovomucoidul din oul de gaina (Gal d 1).
Datorita rezistentei crescute la digestie, structurile epitopice raman intacte mai mult timp, iar aceste proteine pot determina simptome sistemice mai frecvent decat proteinele instabile.
Molecule cu potential alergenic scazut
Moleculele precum PR-10 si profilinele, prezente in nuci, fructe si polen, sunt structural mai labile si susceptibile la incalzire, gatire sau actiunea enzimelor gastrointestinale.
Ele incep sa se degradeze deja la nivelul cavitatii bucale, determinand reactii mai usoare, precum sindromul de alergie orala. Deoarece regiunile epitopice sunt distruse, aceste molecule induc rareori simptome sistemice.
La pacientii alergici la polen, anticorpii IgE indreptati initial impotriva proteinelor din polen, de exemplu Bet v 1 din mesteacan, pot reactiona incrucisat cu proteine similare din alimente. Acest lucru genereaza un profil larg de sensibilizare, considerat secundar sensibilizarii la polen. In practica clinica, fenomenul este cunoscut drept sindrom polen-aliment, iar in contextul latexului drept sindrom latex-fruct.
Alergeni cu reactivitate incrucisata exista si in alte surse, precum veninurile insectelor himenoptere, peste, acarieni si crustacee. De exemplu, acarienii de praf si crevetii impart o proteina cu reactivitate incrucisata numita tropomiozina.
Atunci cand se identifica sensibilizarea la alergeni cu reactivitate incrucisata, trebuie cautat alergenul sensibilizant primar pentru a intelege mecanismul alergiei pacientului. Utilizarea testelor pentru componente alergenice specifice si cu reactivitate incrucisata permite, in majoritatea cazurilor, diferentierea reactiilor primare de cele secundare.